Observator (săptămânal)
De la MediaPedia.ro
Observator este numele unui săptămânal lansat de ziaristul Octav Buruiană, provenit de la Libertatea, în primele luni ale lui 1990. Săptămânalul a apărut cu sprijinul financiar al scriitorului de origine română, stabilit în SUA, Andrei Codrescu[1].
Relatarea lui Andrei Codrescu din "Gaura din steag"
"Un ziarist pe nume Octav Buruiană era în holul hotelului, cu dorinţa de a-mi lua un interviu pentru „Libertatea", unul dintre ziarele nou-apărute.
- Cincisprezece minute, i-am spus.
Buruiană era un tânăr plin de energie, cu ochii încercănaţi ai revoluţiei. Mi-a arătat legitimaţia de presă, cu fotografie.
- Obiceiuri vechi, spuse el. Nu ştiai niciodată dacă oamenii erau cine spuneai că sunt...
- Sunt o persoană încrezătoare, i-am răspuns.
Mi-a pus câteva întrebări la care am răspuns cât am putut de scurt şi de cinstit. La un moment dat, l-am şocat. Mă întrebase cam cât de repede ar putea România să aibă o democraţie în stil american. I-am răspuns că democraţia americană a fost construită în timp, că are o mulţime de lipsuri şi că mă aflam acolo tocmai pentru a trage nişte semnale de alarmă, ştiind, ca american, care sunt aceste lipsuri.
- N-are nici un rost să vă lăsaţi de cultul lui Lenin doar că să vă apucaţi s-o adoraţi pe Vana White, i-am spus. I-am explicat apoi cine era Vana White şi numai chestia asta a luat mai mult de zece minute. La finele interviului, Buruiană mi-a mărturisit şi un alt scop al vizitei sale. Ziarul la care lucra se afla încă în mâinile comuniştilor. Reuşise, în prima zi, să publice câteva articole care fuseseră respinse de redactor. Se dusese cu ele direct în tipografie, iar muncitorii de acolo au ameniniţat cu greva dacă artoicolele sale nu intră în ziar. De atunci fusese din ce în ce mai izolat în redacţie. Voia să pornească un ziar cu adevărat independent. Îmi ceru sfatul.
- Fă-o, i-am spus.
Vechea lege a presei, care instituţionaliza cenzura, fusese abrogată [N.TRAD.: De fapt, Legea presei nr. 3/1974 a fost abrogată prin Ordonanta de Urgenţă a Guvernului nr. 53/2000, ordonanţă care a fost ulterior respinsă de către Parlament.] , iar o nouă lege a presei nu fusese încă adoptată. Buruiană credea că acesta era momentul cel mai propice pentru a publica un ziar neafiliat, care să încerce să trăiască strict după regulile pieţei. Idealul lui era ziarul american, care să publice opinii editoriale de orientări contrare şi ştiri şi informaţii cât cuprinde. I-am dat toţi banii mei româneşti, echivalentul a cam 200 de dolari, la preţul străzii. Era o nimica toată, dar tipărirea primului număr ar fi costat chiar şi mai puţin de atât! După ce a plecat, m-am întrebat dacă am făcut bine ce-am făcut. La urma urmei, nu ştiam cine este. Dacă era un escroc plin de talent? Fusesem deja prevenit că astfel de oameni sunt deja la treabă. Dar m-am gândit la inteligenţa lui, la forţa lui şi am alungat gândul. La vreme de revoluţie trebuie să ai încredere în străini. Proprii prieteni de demult sunt o altă mâncare de peşte. Pe 28 februarie 1990 am primit o recomandată la campusul LSU din Baton Rouge. Pachetul conţinea primele patru numere din Observatorul, un săptămânal independent. Era şi un bilet de la dl. Buruiană, redactorul ziarului, care-mi mulţumea pentru ajutor. „Spune lumii", scria el, „că ziarul acesta nu este în solda nimănui." Era un ziar de 12 pagini, viguros, polemic, deştept şi bine scris. Pe ultima pagină a primei ediţii se afla interviul meu, sub titlul „SĂ DĂM CUVÂNTUL TINERILOR!""
Referinţe
- ↑ Andrei Codrescu, 'Gaura şi steagul
Acest articol este un ciot. Puteţi ajuta MediaPedia.ro adăugând informaţii la el.
